„Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi.” – Paulo Coelho

Dacă nu îmi spune des că mă iubește, trebuie să însemne că a încetat să o mai facă. Așa ar fi logic … îmi spuse contrariată.

– De câte ori îți zâmbește atunci când te privește în ochi?

– Mereu, de ce? mă întreabă arcuindu-și sprâncenele și mai contrariată.

– Pentru că unele lucruri se spun doar între două priviri. Cuvintele conturează, privirile lămuresc. Trebuie să înveți limbajul privirilor pentru a putea înțelege ce se întâmplă între doi oameni. Vei vedea deseori vulcani aprinși ce își ridică amenințător în aer brațul de lavă, dar dacă vei privi atentă, vei observa cum privirile lor îndeamnă la calm. Vei vedea și oameni care par a se iubi la plus infinit, dar dacă vei ignora evidentul, vei vedea că ochii lor sunt străini de cel pe care îl au în fața retinei.

– Îhî, îhî, continuă, mă îndeamnă ea.

– Am spus tot ce trebuia, într-o manieră cât mai concisă. Eu cred că el te iubește, dar ești tu prea paranoică! Iubirea nu trebuie să fie vocală, ci intimă. Tu te aștepți să ți-o spună, dar de multe ori găsești cu greu cuvinte care să o surprindă în forma ei pură – sentimentele ce pot fi explicate sunt cele aflate în moarte clinică. De cele mai multe ori, femeia este cea care se exteriorizează mai mult, pe baza unui simț matern înnăscut.

– Dar el abia dacă o spune o dată la cine știe cât timp! protestă ea.

– Cine își pierde timpul vorbind mult, face puțin. Vrei să vorbiți despre iubire mai mult decât să o trăiți? Cred că nu. Îți repet – privește omul în totalitate, nu doar gura lui.

– Dar nici de dor nu pomenește nimic, chiar dacă eu îi spun că mă topesc în lipsa lui! încerca să găsească lucruri la care nu primea răspunsuri care începeau cu „şi eu …”.

– Dar când te vede, te strânge tare la piept şi te sărută pe frunte?

– Aaa, da! Mereu face asta. Şi când ne vedem, şi atunci când plecăm fiecare spre casa noastră.

– Şi nu îţi este destul de clar? Dorul nu înseamnă doar „mi-e dor de tine” sau „şi mie îmi e dor de tine”. Dorul înseamnă o îmbrățișare pătimașă, un sărut pe frunte, o strângere de mână puternică, un zâmbet larg. Dorul arde pe dinăuntru, ferit de ochii lumii şi chiar de ochii persoanei iubite. Sper că te-am lămurit!

Sorbea din cafea, cu ochii ațintiți spre apus. Se gândea ce altceva mai putea să găsească. Nu a durat mai mult de 30 de secunde şi o aud:

– Dar dacă mă iubeşte şi îi este dor, de ce simt că îl pierd? Simt că se înstrăinează de mine. Privirea ei îmi căuta aprobarea, însă nu puteam să o fac, nu pentru că îmi place mie să am dreptate, ci pentru că ea chiar nu avea.

– Te-ai gândit că poate nu înţelegi ceea ce îţi transmite? Tu ai o definiţie, un mod în care iubirea trebuie trăită. Şi diferă de a lui, însă tocmai asta e frumuseţea iubirii – e polisemantică