Oamenii care, teoretic cel puțin, se iubesc se pierd din multe motive. Dar principalul motiv, de cele mai multe ori, este că uită să mai fie unul pentru celălalt ceea ce și-au promis când au început să meargă, braț la braț, pe același drum.

Pierzi un bărbat când din plăcere te transformi treptat într-o nedorită durere, pentru că începe să îți pese din ce în ce mai puțin de el, de nevoile lui, de plăcerile lui. Și începi să pierzi din vedere că sunteți doi, la fel de importanți. Îl vei pierde de fiecare dată când îi vei călca firea și sufletul în picioare, storcind-o sub imperiul nevoile tale și doar ale tale.

Îl pierzi din ce în ce mai mult de fiecare dată când, deși el este sincer și n-ai niciun motiv să crezi altceva, îl acuzi că te minte. Și o faci din cauza insecurităților tale, din cauza faptului că n-ai suficientă încredere în tine. Și, în loc să i te deschizi, să vorbiți despre asta, preferi să arunci cu pietre, aproape dorindu-ți să-l închizi într-o cușcă pentru a fi sigură că nu face nimic greșit.

Îl vei pierde de fiecare dată când vei fi absentă din povestea voastră. De altfel, orice om în momentul în care se simte singur în doi, cu sufletul îndurerat, preferă să plece și să își adune forțele. Cred că singurătatea în doi este cea mai cruntă dintre câte singurătăți pot exista.

Și știi ce cred că este cel mai rău când pierzi bărbatul care te iubea? Că, după o vreme, începi să realizezi fiecare lucru pe care l-ai făcut. Și cu cât realizezi mai mult, cu atât regreți mai mult. Și doare mai mult. Desigur, n-ai să mori dintr-o durere de astea, doar că … s-ar putea să-ți dai seama că ai lăsat să treacă pe lângă tine bărbatul vieții tale.

Dacă îl iubești, ai grijă de el așa cum și el are grijă de tine!

P.S.: dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl apreciezi. Așa pot ajunge la mai mulți oameni care au nevoie să citească asta.