Bărbatul vieţii tale va veni atunci când va fi cazul, atunci când sufletul îţi este deschis şi gata să-i primească dragostea în întregime. După ce ai sărutat suficiente broaşte, după ce ţi-ai izbit de numeroase ori gândurile, sentimentele, visele, speranţele şi dorinţele de marmura rece, destrămându-le aşa cum se destramă un şirag de mărgele. Bărbatul vieţii tale este cadoul ce-l primeşti când crezi că Divinatatea a uitat de tine şi ţi-a lăsat doar gustul amar al amăgirilor – Divinitatea nu uită niciodată, ci îţi cere să crezi şi să înveţi să-ţi deschizi sufletul.

Bărbatul vieţii tale nu va veni pe-un cal alb, cu surle şi trâmbiţe, ci pe propriile-i picioare, discret şi se va aşeza pe marginea sufletului tău, uitându-se în golul ce-l ai de atât de mult timp. Şi de acolo, de pe marginea sufletului, se ridică şi, cu o hotărâre greu de imaginat, începe să-ţi cârpească crăpăturile, să-ţi sărute rănile, să-ţi îmbrăţiseze fiinţa cu braţele sale puternice, să-ţi îmblânzească demonii şi să le redea îngerilor şi fluturilor aripile.

Bărbatul vieţii tale nu te atinge doar cu mâinile, ci ştie să-ţi vorbească atunci când totul în jurul vostru este muţenie. Ştie să vă apropie când sufletele nu sunt mână în mână, lăsând la o parte orgolii ce doar vă urâţesc. Bărbatul vieţii tale nu se va sfii să te descopere, să-ţi ia trupul şi sufletul la puricat, centimentru cu centimentru, colţ cu colţ, iar unde se loveşte de împotrivirea ta, va reveni mai târziu după ce te vei fi convins că nu-ţi vrea răul. Bărbatul vieţii tale nu cere mai mult decât îţi oferă pentru că ştie că îţi este egal pe tot parcursul vieţii, te învaţă să nu mai priveşti pământul, arătându-ţi cât de frumos este albastrul cerului.

Femeie, nu-ţi pierde speranţa, nu dispera, nu te arunca doar pentru a te lovi, căci în felul acesta nu vei face nimic altceva decât să-ţi prelungeşti agonia. Ai răbdarea unei mame care îşi învaţă copilul – o răbdare ce te va conduce pe culmi pe care azi nu le vezi, dar de care ştii că există.