Draga mea femeie, te rog să mă ierţi pentru momentele în care nu am ştiut să joc fair-play şi m-am jucat cu tine, când te-am prostit să-ţi dai autogol pentru că la fel voi face şi eu, dar în cele din urmă am râs de tine atunci când am câştigat. Nu ştiam că încrederea în cel de lângă îşi are originea în sentimentul nobil de iubire.

Îmi cer iertare şi pentru momentele în care te-am descurajat, te-am ignorat, te-am folosit ca pe-o jucărie până ce m-am plictisit, pentru când n-am ştiut să fiu prezent doar pentru tine fiind un viitor pentru altele. Îmi cer iertare pentru că m-am jucat cu timpul tău şi nu am ţinut cont că înapoi nu ţi-l mai dă nimeni şi că ţi-am furat clipe în care ai fi putut fi fericită.

Îmi cer iertare pentru momentele de după sex când te-am lăsat singură în pat, eu plecând la casa mea. Când nu mi-a păsat dacă ai orgasm, dacă te simţi bine, atât timp cât eu plecam satisfăcut, eram fericit. Ştiu că de cele mai multe ori mi-am lăsat orgoliul, ego-ul să joace propriul meu rol, eu asistând de pe margine cu un zâmbet pe chip. Când vedeam că te face să plângi, să urli, să disperi, să suferi, iar eu stăteam acolo fără să-i atrag atenţia că este măgar.

Te rog să mă ierţi că te-am făcut să te simţi vinovată chiar şi atunci când singurul vinovat eram eu.Acum, regret şi toată vinovăţia aceea gratuită ce-o purtai pe umeri, îmi atârnă de picior atât cât să-mi fie învăţătură de minte.

Ţi-am şi promis multe, căci trebuia să-ţi intru cât mai repede în pat. Am fost de multe ori chitit pe cantitate, ignorând calitatea. Te minţeam uitându-mă-n ochii tăi şi-ţi spuneam ceea ce nu simţeam. Şi tu, prea bună, credeai. Ţi-am transformat bunătatea şi sentimentele sincere în naivitate. Iartă-mă, te rog!

Astăzi, vreau să-ţi spun că te respect, dragă femeie! Şi că-ţi mulţumesc că eşti la fiecare pas din viaţa mea de bărbat matur şi responsabil!