Ah, cât de vulgar pot să fiu! Deși, în acest moment, este departe de mine orice când indecent, care te-ar putea face să roșești. Sau să mă dojenești în stilul tău caracteristic, reproșându-mi vocabularul de mahala. În fine, nu vorbesc despre ce se întâmplă când oamenii fac … mici prostii.

Să mă sugi de fiecare dată când faci crize de gelozie, iubito! Hai, nu te îmbufna, căci știi foarte bine că ai momente când transformi totul într-un munte de gelozie. Și, mă întreb, pentru ce? Nu îți dau motive, pentru că nu-mi stă în fire. Când îți spun că sunt al tău, doar al tău, când îmi susține spusele cu fapte, chiar nu pricep de ce te temi atât de tare că m-ai putea pierde în brațele alteia.

Să mă sugi de fiecare dată când îmi reproșezi lucruri ce se întâmplă doar în capul tău, draga mea iubită! Înțeleg că, uneori, ești ca un butoi de pulbere, dar nu trebuie să te descarci pe mine. Da, îți sunt alături, dar nu mă confunda cu un burete care absoarbe totul fără a protesta câtuși de puțin. Te rog, încearcă te pui măcar un moment în locul meu și, mai apoi, spune-mi dacă te-ai simțit drăguț când ai auzit prostiile alea. Promit că dacă te simți bine, poți continua să-mi reproșezi chiar și ce visezi, nu doar ce ți se pare.

Să mă sugi de fiecare dată când fugi de o discuție care ar putea să lămurească micile noastre confilcte spontane! Nu vorbesc cu pereții și urăsc când mă pui în situația asta. Vreau să ne fie bine, nimic mai mult. Sau, poate, vrei să ascundem sub preș mizeria și să așteptăm să ne dea afară din casă? Eu, să știi, sunt genul care preferă să treacă prin Iad pentru a cunoaște, la final, Raiul.

Și cred că ar mai fi câteva motive pentru care îți spun, cu dragoste și prietenie, dar răspicat – să mă sugi!