Spre surprinderea ta, dintr-o dată, el a devenit orb. Nu îți mai vede frumusețea pe care, cândva, o ridica în slăvi. Nu îți mai simte căldura care, în trecut, îl făcea să se ghemuiască la pieptul tău când sufletul îi devenea rece.

Nu îți mai ia în seamă fricile, ci îți spune că toate aceastea sunt simple exagerări. Nu mai vrea să vadă sacrificiile pe care le faci, de dragul lui, căci acum par normale dacă îți dorești liniște.

Nu te mai vrea, așa cum te voia. Parcă fiecare atingere a lui este, de fapt, o respingere subtilă. Nu mai are răbdarea din trecut, când îți mângâia tot trupul, cu tandrețe. Fiecare sărut al lui seamănă cu unul de „adio”, dar parcă nu are curaj să o spună.

Cu fiecare zi, te consumi din ce în ce mai mult, încercând să îi arăți că încă ești femeia de care, cândva, s-a îndrăgostit nebunește. Fiecare dovadă pe care încerci s-o aduci te obosește. Și, te întreb, are sens toată această oboseală?

Poate că nu trebuie să mai alergi atât de mult după el. Poate că tot ce trebuie să faci este să te oprești și să tragi aer în piept. Atât a fost, atât v-a fost. Da, sunt momente când relațiile se consumă de la sine, fără ca ceva anume să le fi destrămat. De fapt, poate doar timpul le destramă, așa, pe nesimțite.

Ține minte – când nu te mai simți dorită, iubită, înțeleasă, cel mai înțelept lucru pe care îl poți face este să accepți și să întorci pagina. Știu, este dureros, dar este acea durere de care ai nevoie pentru a te vindeca de tot.

Și, încă un lucru pe care vreau să-l reții – orice ai face, să știi, el tot cum va vrea el te va vedea. De aia zic că este mai bine să … pui punct.