Când EA înseamnă ACASĂ, el știe mereu unde să se întoarcă. Și se întoarce, nu pentru că știe că va fi mereu primit, ci pentru că la ea se simte cel mai bine. El nu își dorește nimic altceva decât iubirea, grija, sărutările și îmbrățișările ei. I-a promis că-i va fi fidel și nici în ruptul capului nu îi va trăda încrederea, așa cum au făcut alții înaintea lui. Știe că un om valorează fix cât faptele și vorbele sale.

Pentru el, ea este aerul fără de care inima i s-ar sufoca și, în cele din urmă, ar înceta să mai bată. Ce are el în piept bate doar în doi – un tic-tac perfect sincronizat cu respirația ei. Atât de mult o iubește pe ea, pe femeia care îl iubește așa cum este el, imperfect, într-o lume ce caută și pretinde mereu perfecțiunea.

Când EA înseamnă acasă, el știe mereu că singurul loc în care se poate simți protejat este în brațele ei, când mâinile fine îi mângâie pielea, iar buzele îi sărută fruntea. Tot haosul din lume se oprește înaintea ușii casei lor.

S-au cunoscut chiar în momentul în care el credea că nicio femeie nu îi mai poate fi acasă, pentru că tot ce a iubit l-a distrus. Fără scrupule. S-au cunoscut așa cum se cunosc mai toate marile iubiri – întâmplător. Iar în acel moment a înțeles că destinul i-a scos în față femeia care îi va deveni casă și acasă, liniște și pace, căldură și pasiune. Și, înainte de a-i promite ei, și-a promis lui că o va iubi de la pământ la cer și înapoi, neavând nicio certitudine că ea nu-l va distruge de tot sau că îl va iubi asemenea lui.

Dar, uneori, oamenii se simt din primele secunde. Și, din ochi, își transmit tot ce este necesar să știe unul despre celălalt.

Când EA înseamnă acasă, EL este cel mai fericit bărbat.