Astăzi, o ai lângă tine. Ea este a ta. Ea te-a făcut centrul Universului ei. Ea ți-a dat tot ceea ce celelalte femei nu au putut să-ți ofere. Și a făcut-o de fiecare dată cu sufletul deschis. Niciodată nu a avut vreo pretenție pentru lucrurile pe care ți le-a oferit. Niciodată.

De dragul tău, face orice pentru a te vedea fericit. Doar despre asta este dragostea, nu? Când se uită la tine și te vede împlinit – este cea mai mare realizare a ei. Și, pentru ea, ești perfect cu toate imperfecțiunile tale, căci știe că le are și ea pe ale ei. Abia așteaptă să te îmbrățișeze, să te sărute pe frunte și să afle cum ți-a fost ziua.

Astăzi, o ai lângă tine și ești sigur că te iubește. Însă, astăzi, tu nu îi știi valoarea. Nu i-o știi pentru că crezi că totul ți se cuvine, chiar dacă, de o vreme, tu nu îi mai aduci nicio bucurie. Ai jura că poți să te desparți de ea la orice oră din zi sau noapte. Ai jura că ai găsi alte zece femei mai bune decât ea. Dar, vezi tu, siguranța asta vine din faptul că tu crezi că ea nu va renunța la tine niciodată.

Mâine, o vei pierde, tocmai pentru că nu ai putut să îi fii motiv de fericire. S-a luptat cu ea, pentru a rămâne lângă tine. Însă sufletul ei nu a mai putut câștiga lupta cu rațiunea. Pentru prima dată, de când sunteți voi. Te iubește, dar nu îi este bine. Și alege să plece, să își ia timp să își revină și să învețe că merită lucruri frumoase, așa cum le oferă și ea.

Iar tu te trezești, dintr-o dată, singur. Singur și gol. Singur și fără direcție. Și, în singurătatea asta, îi afli valoarea. Acum îți dai seama ce a fost pentru tine, ce a făcut pentru tine, la ce a renunțat pentru tine, la ce a suportat de dragul tău atâta vreme. Îți dai seama că zecile de femei mai bune decât ea nu prea există. Îți dai seama că niciuna nu te accepta așa cum ești și, poate, niciuna nu își va face atât timp cât și-a făcut și ea pentru a îți spune că unele lucruri ar trebui îmbunătățite.

Pe ea, cea care te iubea, n-ai ascultat-o. Desigur, pentru că erai sigur că n-ai s-o pierzi.