Dacă povestea voastră a ajuns la ultima filă şi vrei să închizi cartea, închide-o elegant, doar eşti un domn citit, nu un ţânc plictisit de jucăria lui azvârlită acum într-un colţ de cameră. Contează cum vii, dar la fel de mult contează şi cum pleci – amintirile sunt de la momentul T 0 până la T final, când păşeşti dincolo de pragul relaţiei voastre. Nu fi bădăran!

Dacă nu o mai vrei, explică-i frumos că sufletul tău a părăsit lumea ei. Şi nu o acuza că ea a decis soarta, căci te înşeli din moment ce o relaţie presupune doi oameni, două suflete. De greşit, aţi greşti amândoi, iar finalul unei relaţii nu este momentul în care se trage linie – nu o transforma în Judecata de Apoi.

După ce aţi mers cu iubirea în braţe atât amar de drum, nu da cu ea de pământ! Fii un bărbat elegant, mulţumeşte-i pentru tot, bun şi rău, zâmbete şi nervi, temeri trecute şi temeri noi, copci şi răni vindecate! Fii un gentleman şi deschide-i uşa, cară-i bagajele până la taxi, nu i le arunca pe geam ca un bădăran!

Şi chiar dacă timpul vostru s-a scurs, mai e timp de respect şi apreciere. Măcar de dragul timpului petrecut sub aceeaşi stea. Mai este timp de un „Ai grijă de tine!”, de un „Îmi pare rău dacă …”, de o dorinţă curată, de un gând bun, chiar dacă pe moment par a nu avea valoare. După un timp, îşi va aduce că ţi-ai dus la bun sfârşit rolul pozitiv din cartea voastră.

Când pleci, adu-ţi aminte că voi doi nu aţi avut un război, ci o iubire împărtăşită. Nu aţi fost adversari, nici competitori, ci parteneri – ceea ce presupune respect.