În fiecare dimineaţă când nu eşti aici, mă simt gol, ca o bucată de sticlă ce stă să se spargă în zeci de bucăţi. Mă ridic din pat, merg la muncă, iar seara, când mă întorc acasă, tot gol mă simt. Până şi sufletul are un ecou sec atunci când strigă după tine. Ecoul, acel sunet al întâlnirii dintre numele tău şi pereţii sufletului meu, devine o doină de jale.

Înainte să pleci pentru următoarele două săptămâni, mi-ai spus să nu îmi bat joc de sufletul tău. Să nu-l fac martor la vreo partidă de sex cu o femeie la întâmplare. Cert este că nu-s capabil să-ţi fiu infidel, căci atunci când iubeşti eşti celălalt în oglindă şi cum ai putea să te înşeli singur? Îmi sunt, în primul rând, fidel mie, fidel sentimentelor, gândurilor şi deciziilor mele – în acest fel îţi sunt fidel şi ţie. Cum ai putea să fii fidel cuiva, dacă nu-ţi eşti ţie?

Un bărbat statornic este cel mai bun lucru ce i se poate întâmpla unei femei. Desigur, statornicia se demonstrează în timp, nu se subînţelege după primul sărut ori prima noapte de dragoste. Odată, un om drag mi-a spus că sunt cu adevărat bărbat abia atunci când toate eforturile mele sunt îndreptate spre a păstra o singură femeie şi nu spre a cuceri cât mai multe. Pe vremea aceea, vârsta nu-mi permitea să accept o singură femeie în viaţa mea, căci eram înfometat să adun cât mai multe experienţe. În timp, scena împlinirii mele sufleteşti s-a schimbat din patul cu lenjerie bleu, în sufletul ce ştie un singur nume: al tău.

Când vorbim la telefon cele câteva minute, încerc ca eu să vorbesc cât mai puţin şi să-mi las sufletul să-ţi spună ce simte. Aştept să te întorci acasă, să-mi umpli golul zilelor în care-mi port sufletul cu greu.