Bărbații, în acest caz, se împart în două categorii: cei care au puterea să recunoască și cei care mint pentru a părea în perfecți. Orice bărbat a pierdut cel puțin o femeie din prostie – poate că se trăgea de la vârstă, ori poate că așa-i el. Nu contează!

Orice bărbat a pierdut o femeie pentru că nu a fost suficient de deștept încât să-i înțeleagă nevoile. Le știa doar pe ale lui și credea că-i de ajuns. Și-a deschis mai mult șlițul decât urechile. A pierdut-o  crezând cu naivitate că sexul rezolvă orice. Ce să vezi?! Rezolva doar hormonii, nu și neliniștile sufletului.

Alteori, a înțeles prost ce înseamnă vorbele”dacă mai faci încă o dată, voi pleca” pentru o femeie. A mizat că-s amenințări goale, dar a fost o plecare definitivă. N-a înțeles că femeile nu se joacă cu plecatul – de cele mai multe ori, femeia nu este adepta căii de mijloc. E mai radicală, n-ai ce-i face.

A înțeles prost ce-nseamnă pentru o femeie devotamentul. Cu siguranță, nu-nseamnă să te duci la alta, dar când ești prins să-i spui că cealaltă nu a însemnat nimic. Pentru femeie, gestul lui a însemnat totul. Degeaba îți urli iubirea pentru ea când ea este prea departe să te mai audă.

Orice bărbat a pierdut o femeie din prostie, pentru că n-a prins ideea numărului doi. Credea că se aplică doar femeii, că infidelitatea din ADN-ul lui este un alibi suficient pentru a fi iertat. N-a fost suficient, se pare.

A pierdut-o pentru că n-a înțeles că iubirea este o treabă de oameni mari, nu un joc pentru țânci. Nu seamănă deloc cu leapșa din copilărie, ci, mai degrabă, cu niște studii arhitecturale – construiești încrederea, respectul, grija, iubirea și, la final, un cămin pentru amândoi.

Nici că femeia trebuie ascultată nu a înțeles. Și așa cum el lăsat-o să vorbească singură, l-a lăsat și ea să rămână singur. N-a înțeles nici că femeia nu înșală din plăcere, ci din lipsă. Infidelitatea la femei este diferită față de cea la bărbați – femeile au lipsuri, bărbații nevoi.

Dar, nu-i o rușine să fii prost. Greșind înveți!