Unde suntem?

De noi vorbesc. Nu vezi că ne ducem dracului încet, dar sigur? Sau nu vrei să vezi, crezând că așa vei scăpa de împărțirea vinei – jumătate la mine, jumătate la tine, căci orice despărțire, exact ca și relația, se împarte la doi.

Împărțitul la doi este prima lecție pe care ar trebui să o înveți când începi să iubești: și bunele, și relele, și bucuriile, și necazurile, toate se împart la doi, căci asta presupune un cuplu.

Așadar, te poți preface cât vrei că nu ne vezi declinul, apropierea de prăpastie, pentru că nu vei scăpa de vină. Ah, să mă fac înțeles – eu nu o să îți găsesc vină și nici nu mă voi chinui să îți găsesc vreuna. Te știu femeie responsabilă și știu și că te vei învinovăți, la un anumit moment, pentru că nu ai făcut tot ceea ce îți revenea ție. Râzi acum, îmi spui că mai e loc sub covor să băgăm niște mizerii, să ne ascundem neputința de noi înșine. Cu alte cuvinte, să ne mințim pe noi cu o nesimțire crasă și cu un zâmbet pe chip.
Cât crezi că va mai dura până eu voi fi eu și tu vei fi tu, iar noi dispare din peisaj? O zi, două? Poate o săptămână, o lună? Și apoi ne lovim de crunt și crudul adevăr – din prea multă comoditate, am uitat să ne mai căutăm și ne-am pierdut.

Lenea omoară iubirea. Indolența asemenea. Prefăcutul în omul fericit omoară iubirea. Băgatul sub covor la fel. Chiar nu înțelegi?
Prefer confruntarea, prefer să îmi rezolv problemele acum, cât se mai poate. Nu vreau să văd rezolvările după ce nu te mai am, pentru că degeaba știu răspunsurile după ce am predat testul – nota mică rămâne, nu mai pot schimba nimic.

Serios, chiar nu vezi că ne ducem dracului? Hai să ne rezolvăm problemele sau, dacă nu, să ne despărțim.Ne