Iubește-mă când o merit cel mai puţin, căci atunci am cea mai mare nevoie – spune un proverb chinezesc.

Ce ar fi dragostea dacă ne-am iubi doar atunci când merităm, atunci când aducem un zâmbet pe buze, când încântăm urechile cu vorbe frumoase, când ne ajutăm să trecem peste obstacole? Nu crezi că ar fi doar o apreciere justă, fără nimic special în ea?

Cred că trebuie să iubeşti mai mult atunci când cel din faţa ta merită cel mai puţin. Dacă reuşeşti, acolo este dragostea pe care i-o porţi celui de lângă, acolo sunt cele mai sincere sentimente, acolo este apropierea adevărată a sufletelor.

Cum aş mai putea să te privesc în ochi şi să-ţi spun că te iubesc dacă te-aş penaliza de fiecare dată când greşeşti, dacă te-aş lua de urechi şi ţi-aş reproşa fiecare greşeală? Ar trebui să-ţi spun că te iubesc doar în varianta ta bună, nu în totalitate, căci greşelile ţi le dispreţuiesc enorm. Or mie nu-mi place să iubesc pe jumătate, cu jumătate de suflet altă jumătate de suflet.

Când am ales un drum comun, mi-am asumat calităţile şi defectele tale. Mi-am asumat toleranţa, respectul, atenţia, determinarea şi devotamentul – atât faţă de tine, cât şi faţă de mine. Am ştiut că ai defecte, că nu vei fi fără greşeală. Când ţi-am spus te iubesc, nu ţi-am luat doar partea bună din tine şi i-am spus ce simt. Te-am luat în întregime, iar dacă am făcut asta, vreau să ştii că te iubesc mai mult atunci când meriţi cel mai puţin.

Ce s-ar întâmpla dacă atunci când greşeşti, în loc să te iau în braţe, aş urla la tine şi ţi-aş spune că nu eşti bună de nimic? Ce s-ar întâmpla dacă în loc să te sărut pe frunte atunci când spui că nu mai poţi, ţi-aş spune că nu eşti în stare să duci nimic până la sfârşit? Ce s-ar întâmpla dacă nu ţi-aş asculta explicaţiile atunci când spui ceva nelalocul lui şi ţi-aş plăti cu aceeaşi monedă?

Probabil, ne-am duce naibii!

Aşa că am decis să te iubesc cel mai mult atunci când meriţi cel mai puţin.

Iubește-mă când o merit cel mai puţin, căci atunci am cea mai mare nevoie – voi ține minte asta.