„Sunteţi mândri când cuceriţi atâtea femei tocmai fiindcă nu ştiţi ce este femeia. Cine aleargă şi nu se opreşte la una singură pierde din femeie ce e mai bun.” – îi aparține lui Camil Petrescu, în niciun caz mie. Și are al naibii de multă dreptate.

Nu ridic femeia în slăvi, cum nu ridic nici bărbatul. Consider că suntem egali, atât femeia, cât și bărbatul fiind oameni înainte de toate. Însă, bărbat fiind, am fost mereu interesat de latura sexului frumos. Pe unele le-am dorit atât de tare, încât după ce le-am obținut, s-a spulberat magia. De altele mi-am dorit atât de mult să scap, încât m-am îndrăgostit de ele. Am avut parte de multe paradoxuri, de multe experiențe cu femeile. Am fugit atât de disperat după ele tocmai pentru că voiam să am cât mai multe, să nu treacă timpul pe lângă mine, să nu mă trezesc că am 60 de ani și habar nu am cum este să trăiești și cu altă femeie în afară de cea pe care ai ales-o pentru o viață.

Cu fiecare femeie ce-mi trecea pragul, mă simțeam mai bine, mai bărbat, mai bun decât semenii mei de același sex. Nu înțelegeam de ce ți-ai pierde mult timp lângă ea, așadar relațiile se rezumau la maxim o lună. Dar ce lună! Până-ntr-un moment, când inima a refuzat să mă mai lase să mă joc.

Și-a luat jucăriile și mi-a lăsat o singură femeie. Iar eu nu știam ce dracu’ să fac cu ea. Cum, când, unde, de ce, și mai ales cât. Însă, i-am făcut pe plac inimii și nu-mi pare rău. Am trăit cele mai frumoase momente în relațiile pe care le-am considerat serioase. Tot acolo, am învățat suficient de mult încât să nu mă mai joc cu femeile, să nu le mai schimb o dată pe lună, o dată la două luni, să nu-mi mai bat joc de mine sau de ele. Când iubești, devii matur, chiar dacă încă o strigi după maică-ta să te ajute din când în când. Devii matur sentimental, ceea ce este esențial pentru a putea scrie o poveste de dragoste.

În aceste relații am descoperit mai mult femeia decât o făcusem în cele precedente, care erau clar mult mai multe la număr. Și cunoscând-o pe cea de lângă mine, m-am cunoscut mai bine. Și mândria, fala pe care o simțeam când aveam cât mai multe într-o perioadă scurtă de timp, s-a transformat acum în mândria de a putea face cât mai fericită o singură femeie – pe cea care mă iubește.