Îți umplu din nou paharul cu vin. De data aceasta, roșu sec. Zâmbești. Recunosc, mă simt puțin ciudat să bem vin dezbrăcați. Dacă mai bem încă un pahar, ne vom dezbrăca și de noi, nu doar de haine.

Omul dezbrăcat este caraghios. Caraghios pentru că se simte vulnerabil dacă nu-i mulțumit de el. Poate că-i prea mică ori prea mare, poate că are șase pătrățele sau doar una mare și bună, poate că e prea slab ori prea gras. Poate că-i sunt lăsați sânii, poate că mai are două fire de păr neepilate pe parte din spate a pulpei, poate are două vergeturi – sunt gândurile ce circulă cu o viteză amețitoare prin capul omului. În definitiv, dezbrăcatul pe lumină este un exercițiu pentru stima de sine.

Apropo, mi se pare că deja am început preludiul. Te muşti de buză – ăsta este semnul că-i timpul să lăsăm paharele pe masă. Sper să nu se rușineze când ne vor privi. Sper să nu fie invidioase pentru că ele nu pot face sex. De data asta, chinuim canapeaua din sufragerie. Aș fi vrut să protestez, dar știu că ar fi fost inutil. Deja aveai filmul tău în cap, scenariul perfect pentru această seară și nu voiam să stric desfășurarea conform scriptului.

O femeie care te face să-ți pierzi rațiunea de fiecare dată când o vezi este o femeie care trebuie păstrată și ferită de orice dezamăgire care ți s-ar putea atribui. O femeie care te trezește din mediocritate și, fără să-ți spună nimic, te determină să vrei să fii mai bun pe zi ce trece trebuie păstrată cu grijă. O femeie devotată în viață și-n pat trebuie, de asemenea, păstrată cu interes. O femeie care rămâne lângă tine și atunci când greutatea lumii tale te apasă pe umeri, care te privește cu dragoste și-ți spune să-i dai și ei din greutatea ce-o porți trebuie păstrată cu hotărâre.

Trebuie să fii nebun să o pierzi. Sau poate masochist.

acum pe Google Play