Am ajuns acasă, după o noapte care anunţă o mahmureală de-a doua zi. Îţi scoţi pantofii negri, mă rogi să te ajut să-ţi deschizi rochia neagră. O las să cadă de pe tine aşa cum au căzut anii mei de ghinion până să te întâlnesc.

Până la tine m-am jucat cu mintea femeilor, iar pe unele chiar le-am iubit. Cu unele am avut parte de nopţi pe care ţi le-aş putea descrie şi acum, după o perioadă bună de timp, iar cu altele am avut doar conversaţii magnifice care m-au făcut să reflectez la anumite lucruri. Unele m-ar fi dezamăgit dacă le acordam mai mult timp, dar am plecat înainte să apuce să-şi joace cartea.

Unele plecau înainte să răsară soarele, altele rămâneau pentru micul dejun. Unele nu-mi rămâneau nici în minte, iar câteva au reuşit să-mi rămână în suflet. Când am iubit, am iubit frumos, am iubit femei de care sunt mândru şi acum şi cărora nu am ce să le reproşez. Au fost impecabile, doar că n-am fost sortiţi, iar cu soarta nu te poţi pune că altfel ţi-o iei.

Îmi place şi să te privesc, nu doar să îmi las mâinile să te redescopere în fiecare seară. Îmi place să-ţi pictez imaginea, nudul, pe retină. E-o plăcere ciudată, poate chiar bolnavă, dar eşti singura pe care aş privi-o aşa. Îmi place să fumez atunci când te privesc, căci este singurul moment în care mă simt boem. Un boem bolnav.

Puţini bărbaţi îşi privesc femeia, cei mai mulţi se grăbesc să o atingă. Dar nu cred că ştiu că şi privitul unui trup de femeie dezgolit poate face parte din preludiu. Ard etapele, grăbindu-se să ardă cât mai multe femei. Ce naivi!

Femei cu care să ţi-o pui găseşti, slavă cerului! Nu se vor termina niciodată. Însă, mi-am deturnat scopul de-a aduna cât mai multe trupuri care să-mi cunoscă patul, în favoarea uneia singure care să-mi cunoască firea, temerile, nebuniile, dorinţele, fanteziile, aşa cum sunt ele.

Tu ai reuşit să te muţi la mine-n apartament şi nu simt nicio teamă când văd două periuţe de dinţi în baie, când văd balsam de păr, şampon, şampon, gel de duş, tampoane, creme, creme, creme, ojă, acetonă. Ba chiar mă bucur, mă simt mai bogat!

Sexul cu tine nu mai e ceva doar carnal, fără esenţă, ci tind să cred că ce facem noi, aşa cum ştim, se apropie de artă.

Viaţa cu tine nu mai este o alergătură după vagine, iar proştii se vor grăbi să-mi spună că mi s-a pus lesa de gât şi că latru. Îi las cu ale lor, căci atunci când vor întâlni femeia pe care n-o vor mai putea scoate nici din vise, vor înţelege frumuseţea a ceea ce trăiesc acum.

acum pe Google Play