Relațiile nu se salvează când celălalt este cu un picior pe scara blocului și cu unul în apartament, pregătindu-se să-și ia talpășița din viața ta. S-a ajuns acolo tocmai pentru că mereu ai salvat, în loc să construiești o relație stabilă, cu o fundație pe care să nu o poată clătina nimic.

Mereu ți-ai rezolvat prostiile cu „Iartă-mă”, în loc să le rezolvi, pur și simplu, pentru totdeauna. Mereu ai lăsat pe mâine, ceea ce puteai face astăzi. Mereu ai zis că nu mai repeți și, de fiecare dată, ai repetat de parcă învățai un rol.

Relațiile, în cazul acesta, nu se mai pot salva în al doișpelea ceas. Știi povestioara cu ulciorul care nu merge des la apă, nu? Așa și sufletul celuilalt – se sparge și nu mai ai ce lipi, oricât de mult ți-ai dori acest lucru.Sufletul este fragil și, de cele mai multe ori, nu poate fi reparat de aceeași persoană. Necesită mâinile altui meșter, poate mult mai priceput să-i aprecieze valoarea.

Relațiile nu se salvează, se construiesc – îți repet. Știu, mă vei contrazice și te înțeleg. Însă, în timp, ceea ce părea salvat, se strică de tot. Salvarea asta despre care vorbim cu toții este doar o prelungire a clipei în care are loc despărțirea. Poți salva un om de la înec, dar, cu greu, îl poți salva de la a pleca atunci când i-o cere sufletul.

Construiți relația în așa fel încât să nu fiți nevoiți să dați Ctrl+S sau, mai grav, să apăsați butonul de Delete. Fiți o muncă trainică, doi oameni care pot să-și spună că se iubesc și din priviri, care se înțeleg și acasă, nu doar de ochii lumii.

În lume, există două tipuri de oameni: cei care, încă de la început, aleg să-și clădească fericirea alături de celălalt și cei care, în ultima clipă, realizează că fericirea lor depinde de cel care este pe punctul de a salva.