Pe bune, chiar contează sexul – şi pentru bărbat, dar şi pentru femeie. Oricât de mult am crede în poveştile de iubire pe care le citim ori vedem în telenovelele americane, sufletul, la un moment dat, se satură de atâta ciocolată. Începe să-şi dorească şi puţină mişcare, cât să dea jos kilogramele aduse de atâtea vorbe frumoase şoptite şi fapte ce demonstrează, în mod ireproşabil, iubirea unui bărbat pentru femeia de lângă.

Deşi, nu mi-l atribui drept model pe Tudor Chirilă, din motive subiective, are dreptatea lui când spune că o femeie are nevoie de protecţie, tandreţe şi penis. Ştiu că sunt multe domnişoare care visează cu ochii larg deschişi, care vor vorbe frumoase, fapte demne de iubirea pe care o poartă bărbatului de lângă – nu este nimic rău în asta. Dar, dragile mele, n-aveţi nevoie şi de sex?

Când faceţi sex (îl puteţi numi dragoste dacă sexul vi se pare că nu implică iubire) nu vă simţiţi fericite, liniştite, relaxate, golite de temeri, frici şi griji cotidiene? Poate că aveţi nevoie de sex în proporţie mai mică decât de un bărbat care să vă merite, un bărbat mişto, cu principii mişto, cu bun simţ şi cu mult respect faţă de voi, dar nu puteţi nega că sexul vă este indiferent.

Dacă-ţi dă totul, dar nu şi nopţi în care să transpiri, să strângi cearşaful în pumn, să gemi de plăcere, ce spui? Înţeleg că treci sexul pe plan secund şi nu cred că greşeşti, dar, draga mea, ce spui dacă ai lângă tine un bărbat care nu-ţi oferă câtuşi de puţin şi partea fizică a iubirii?

Îţi aştept răspunsul, nu este o întrebare retorică.

Hai să nu mai aberăm, să nu mai transformăm viaţa în poveşti cu prinţi şi prinţese, să nu mai folosim argumentul că doar sufletul contează. Nu de alta, dar nu cred că strică un orgasm – de oricare ar fi el.

acum pe Google Play