Omoară acea parte din tine ce crede că nu poate trăi fără o anumită persoană. Omoară tot ce-ți aduce aminte de trecut și înlocuiește cu părți ce te definesc în prezent. Oamenii pe deplin fericiți sunt cei care se simt bine și când nu e nimeni să le țină de urât. Fericirea, în primul rând, este un lucru ce trebuie atins de unul singur, pentru ca, mai apoi, să fie amplificată în doi. Cel puțin, eu asta cred.

Eu am trecut prin asta. Acum vreo 5 ani, prima mea relație serioasă ce a implicat sentimente puternice s-a încheiat mai mult fără voia mea. Ea a decis că e mai bine separați decât împreună. N-am acceptat ideea și am încercat să recâștig ceea ce, pe atunci, credeam că e totul. Nici asta n-am reușit, ea fiind hotărâtă să rămânem despărțiți.

O bună perioadă de timp, vreo trei luni mai exact, am fost o umbră de om. N-aveam chef de nimic, slăbisem vreo 10 kilograme, aveam vise în care ea se întorcea la mine, vise în care ea se despărțea de mine, vise în care ea era cu altul. A fost, zic eu, cea mai dureroasă experiență din câte am avut până acum. Simțeam că fără ea nu mai există sens. Însă, vezi tu, timpul și-a spus cuvântul și după cele trei luni eram un om nou, cu o gândire matură și orientată spre realitate, nu spre povești cu Feți Frumoși și Ilene Cosânziene.

Mi-am dat seama că, dincolo de orice sau oricine, sunt eu. Că fericirea mea trebuie să se lege, în primul rând, de propria mea persoană. Mi-am dat seama că pot trăi și fără omul pe care-l iubeam dumnezeiește pe atunci. Mi-am dat seama că, omorând partea aia proastă, cea care crede că fericirea mea depindea de altcineva, mi-am făcut un bine. Nu, nu sunt egoist, ci realist. Nu putem să ne prăbușim ființa pentru altcineva.

Fericirea o obținem singuri și o amplificăm în doi. Când singur te simți bine, atunci ești pregătit să oferi tot ce ai mai bun și celui din fața ta. Când vii cu goluri, cel din față ți le va umple, însă dacă va pleca, ei bine, vei fi mai gol ca la început. Eu așa cred, așa am simțit cândva.

Fii fericit cu tine!