Ajungeți acasă la tine. Îi torni femeii din fața ta vin în pahar. Apoi, îți torni și ție. Doar ești un gentleman sau cel puțin așa-ți place să te vezi. Vă aprindeți amândoi țigările, fumul lor aducând și mai multă neclaritate relației voastre. Ce ghinion!

Trebuie să vorbiți, să vă salvați cumva relația. Așa ați căzut de acord. Trebuie să găsiți soluții, dar voi abia vă găsiți unul pe celălalt. Cum ați putea să vă găsiți fericirea în doi? Nu știu, veți vedea.

Ție-ți fug ochii după altele, iar ei îi fuge sufletul după liniște. O privești în cele două puncte de-un albastru inimaginabil și îi promiți că vei avea ochi doar pentru ea. În sinea ta, știi că nu va fi așa, dar vorbele goale nu costă nimic, nu? Într-o zi, s-ar putea să valoreze fix un suflet frânt. Vei învăța asta în timp.

Ei nu-i vine să te creadă, pentru că a mai auzit deseori cuvintele astea din gura ta. Și niciodată nu a fost așa. Dar, deși știe că o minți, vrea să creadă-n bărbatul alături de care, acum ceva vreme, și-a găsit echilibrul. Și te crede, știind că-i naivă, însă sufletul ignoră semnalele trimite de creier – așa se comportă un om care te dorește cu toată ființa.

Îți mai dă o șansă, pe lângă cele care însumează deja câteva zeci. Ce mai contează încă una? De fapt, înseamnă încă o fucking ocazie să-i calci sufletul în picioare.

Continui să o privești, să-i vorbești despre planurile voastre pe care nici tu nu le crezi. În timp, ai învățat să vorbești frumos, pe sufletul femeii și să faci mult mai puțin. Băiete, așa agăți, însă nu așa se păstrează o femeie fericită!

Ai lăsa-o, dar ceva te ține-n loc – comoditatea unei liniști aparente pe care ți-o oferă ea. Ei, dar și când va pleca, s-ar putea să doară al naibii de rău – cam cât au durut-o pe ea toate promisiunile mincinoase.

Acum, te întreb pe tine, bărbate – vrei să-i calci sufletul în picioare și s-o pierzi definitiv?

E în mâinile tale decizia.