N-am să-mi bat joc de femeia care, în fiecare zi, mă așteaptă acasă nerăbdătoare. N-am să-i calc sufletul în picioare, ci am să-i adun toate părțile pe care, în timp, le-a pierdut. Ș-am s-o fac femeie împlinită.

N-am să o transform într-un sac de box în care lovesc cu sete când sunt nervos, frustrat, îngrijorat. Dacă mă doare pe mine, nu vreau să o doară și pe ea. Mai bine o las să-mi ia durerea așa cum doar o femeie știe – cu grijă, dragoste și căldură. Am s-o las să-mi mângâie sufletul de fiecare dată când îl simt trăind în haos.

N-am să-mi bat joc de ea și n-am s-o oblig să-mi suporte mojiciile. N-ar fi corect! Am înțeles că stările mele sunt ale mele și nu-i nevoie să i le transmir și eu. Dacă amândoi vom fi supărați, nu am rezolvat nimic.

N-am să-mi bat joc de femeia care, de fiecare dată, are răbdare cu mine în clipele în care sunt de nesuportat. N-am să-i fac rău înșelând-o sau mințind-o. Nu aș fi mai bărbat, ci doar mai nenorocit. I-aș demonstra ce și alții i-au demonstrat – că bărbații habar nu au să iubească și termenul de sinceritate le este destul de străin. Am să-i demonstrez că există bărbați care se dedică unei singure femei până când nu mai au nimic de oferit. Desigur, depinde și de dorințele femeii de lângă ei.

N-am să-mi bat joc de cea care, fără așteptări, îmi oferă totul! Aș fi atât de nemernic încât nu știu dacă m-aș mai putea uita în oglindă. Vreau să zâmbească, nu să-și șteargă lacrimile. Vreau să o văd cum înflorește-n fiecare zi, nu cum, sub grija mea, se ofilește treptat până când devine de nerecunoscut.

O femeie este ca o floare – dacă ești un grădinar bun și știi să ai grijă de ea, va înflori cu cele mai frumoase flori.