Sunt bărbat, nu idiot.

Draga mea femeie, nu mă trata ca și cum eu nu aș avea două mâini și două picioare! Știu că de la prea multă dragoste ți se trage, dar mă descurc și singur să-mi pun mâncarea în farfurie, să-mi spăl și să-mi calc hainele, să plimb câinele dimineață, să strâng prin casă. Te-am luat de iubită, nu de menajeră. Știu că există bărbați care atunci când se uita la femeia lor, văd doar o mașinărie de gătit, spălat, călcat, curățat și făcut sex – aia-s crescuți idioți și, probabil, așa vor și muri.

Nu împărțim apartamentul pentru că altfel aș fi murit de foame, ori eram tot o cută, ori muntele Everest (din farfurii) se muta în chiuveta din bucătărie. Îl împărțim din cu totul și cu totul alte motive:

  1. Ești femeia pe care o iubesc – pentru ceea ce ești tu și pentru ceea ce sunt eu atunci când te am alături. Iubirea nu subjugă, nu ordonă și, în niciun caz, nu ne tratează diferit.
  2. Îmi place să te sărut pe frunte de noapte bună și să bem cafeaua dimineața.
  3. Suntem aproape unul de celălalt – ne scutim de drumuri prin frig, ploi, autobuze, metrouri.
  4. Sunt fericit să te știu la un braț distanță.
  5. Îmi oferi liniște. Îți mulțumesc pentru asta!

Sunt bărbat, draga mea! Și îmi place să mă implic, nu să zac inert cu burta la soare și să mă uit la tine cum faci totul – nici cu mama nu am făcut asta. Îmi place să-mi port singur de grijă, dar să nu crezi că nu observ și nu apreciez și grija ce mi-o porți – lasă-mă să fiu bărbat! Sunt bărbat și nu îți răspund la orice chestie cu ”nu pot” sau ”te rog, fă-o tu”. Dacă mă privește, mă descurc, iar dacă ne privește, ne descurcăm. Pe tine te voi lăsa să te descurci atunci când asta îți dorești și voi fi în spatele tău pentru a te prinde în cazul în care ești pe punctul de a da cu fundul de pământ.

Sunt bărbat, așa am fost crescut, nu un idiot care nu poate face doi pași singur!