th_500_375_1295300528_tumblr_ler5bostRw1qzip33o1_500_large

Prima iubire este asemenea primului pas pe care îl face un nou-născut. Atunci începi să mergi pentru prima dată pe ceea ce, mai târziu, vei numi calea spre fericire. Prima iubire este marcantă, cu toate că, de ce le mai multe ori, este o iubire imatură, aflată la un stadiu incipient de înțelegere. Dar tocmai din această cauză te marchează – copilăria ce-ți zburdă prin vene te determină să îți placă mult și să o lași greu.

Îți vei aminti de ea și peste ani, îți vei aminti aproape cu exactitate ce s-a întâmplat, cât de fericit ai fost și cât de gol te-ai simțit când s-a terminat. De fapt, gol de vei simți după fiecare poveste de dragoste încheiată, dar cu cât sunt mai multe, cu atât ești mai conștient de durere și știi cum să o manipulezi. Prima iubire este și primul fior pe șira spinării, primii fluturi neastâmpărați apăruți în stomac, primele momente de agonie și extaz, primele întrebări profunde, prima dată când îți deschizi sufletul. Dar, prima iubire va rămâne prima, nimic mai mult.

În schimb, ultima iubire este cea care contează, cea care te va face fericit cât pentru o viață. Cu ea vei rămâne tor restul vieții tale și despre ea te vor întreba copiii și mai apoi nepoții tăi. Ultima ta poveste de dragoste te va desăvârși ca om, te va conduce pe cea mai înaltă culme a fericirii, vei experimenta și învăța multe lucruri. În acest moment, prima iubire ți se va părea o amintire îndepărtată peste care s-a așezat praful – știi că e pe undeva, dar nu știi exact unde.

Ce-i drept, sunt și cazuri în care prima este și ultima, dar sunt extrem-extrem de rare.